sunt un altfel de când
la intrarea în tu
un ascensor în putrefacție capitală
din vina unei frumuseți mecanice

curg fioros prin cabluri

scriu încruntat despre războaie mintale și timpi morți
invoc generații întregi de măști
pentru că sunt un abandon în mijlocul incert
al vieții tale

în mine
litera 0 își face harakiri din lipsă de ocupație
are miros de catifea atunci când traversează propriul
de muzică scăldată între coapsele nedospite ale Ondinei
care își răsucește singurătatea
într-o mănușă albă

din tine
numai trupul dezvățat de rochie
a învățat să redevină
palid